Flori de mai

Soapte aprinse in glasul tau puternic
Se astern in noapte tarzie,
Pe culoarea florilor de mai,
Si aduc la viata doar scantei:
O suta,o mie.

Ciresi infloriti
Te duc intr-o lume vie,
Si va indeamna sa traiti
Un an, o mie.

Petale rozalii
Tasnesc din amarul gerar,
Si te indeamna sa fii
Un singur instinct primar.

Vibrez pe dansul fluturilor
Si al florilor de mai,
Iar calculand viteza norilor
Traiesc al ploii-alai.

Se scalda o trainica traire,
In roua cea de dimineata,
E, poate, doar cealalta prefata,
Din cele o suta, o mie.

Cactusul dorintei

Elan puternic in viata normala,
Al strasnicelor dorinte
Angoasa spirituala
Cu mii si mii sentinte.

Nu e ceva trecator…
Nu se compara cu emotia unui fior,
E o dorinta arzatoare,
Puternica si izbitoare.

Dar spinul nu intarzie,
Acum se arata.
E o alta fata a dorintei,
E frenezie curata.

Cactus al dorintei,
Ce spulbera-n tacere,
Al noptii paradis,
A lunii mangaiere.

Fum palid

Se murdareste neaua imaculata
C-un strat de praf uitat.
Isi pierde stralucirea
Atunci cand norul alb se-arata.
Nu stie unde-si varsa supararea
Caci totul este mat,
Suparat,
De-un fum palid incarcat.
E omatul gri,
Cu gheata uscata,
Si-o poteca intunecata.
Dar nu-i zapada vinovata,
Ca hornul de la casa a explodat.

Desert inghetat

Cristale albe, transparente
Se sfarma printre degete,
Cristale negre, mate
Se scurg in mii de soapte.
Privirea neclintita
ingheata-ntreg nisipul
Si oaza incremenita
Adoarme timpuriu.

Camilele se metamorfozeaza-n pinguini,
Nici arsita si nici toropeala nu mai tin,
Ploaia a inghetat si ea
Cerul isi varsa lacrima:e ultima.

Si acum soarele se oglindeste
In marmura intepenita pe pamant.
Iar razele paralizeaza toate,
La fel si pasarile cu-al lor cant.

Ocean de vise

Se arunca-n larg un gand calator,
E primul meu fior.
Se inalta invingator,
Intr-un ocean de vise.

Sunt vise stranii,
Poate neimplinite.
Sunt gandurile unor copii,
Sau a unor suflete ranite.

Si nu e un ocean senin,
E un ocean liliachiu,
Cu ganduri care azi nu se mai stiu,
Si serpi ce scuipa al lor venin.

Sfat

Eterna trecere a mortii
Deasupra sufletelor vii
Coboara in centrul universului,
Si canta savoarea verbului a fi.

Se intrupeaza un fior nebun,
Aducand la viata omenirea.
Iar tot amorul ce-l adun
Reinvie armonia.

Etapa dulce insingurata,
Mereu ca stanca, mereu ca valul
A lui vapaie o arata
Murmurand tacut-amarul.

Continua sa intelegi victoria
Si fie-ti teama de pericol,
Caci norocul nu inseamna a uita,
Iar nici cunoasterea a reinvia.

Asfintitul gandurilor

Opreste ratiunea pentru un moment!
Inaltator apus de ganduri,
Strabate rationalul constient
Si nici n-apuci sa te mai bucuri.

Si zboara simtul tau departe,
Se prafuieste ca filele din carte,
Transformand durerea trecatoare
In vesnice ape amare.