Surplusul de nectar este otrava...o veche metoda de a ucide cu sange rece.Zambetul se evapora la fel de repede ca apa.Dintr-o data incepi sa vezi cu alti ochi tot ce este bun.Transformi adevarul in minciuna, fericirea in suferinta, viata in moarte.Cu o simpla inghititura, ai zburat pe linia de tranzitie dintre implinire si dezgust.Acum esti un pierzator...si nici macar nu iti dai seama.

Poate...

Uneori brazii par spirite vii,
Vantul le rasuceste spinii,
Iar sufletul le suiera din rasputeri.
Eu pot fi un brad,
Tu poti fi un brad,
Cu totii putem fi brazi.
Poate pentru ca spiritul viu se conserva,
Si iti da puteri.
Privirea adanca te observa
Si-ti sopteste sa te opresti.
Opreste-te!Nu distruge si esenta unica
Cu acea neincredere falnica,
Sadica.

Pe aripi de vant

Mă las purtat pe aripile vântului ce odată au fost valuri
Pe valurile ce odată se spărgeau în spume,
Pe adierile ce odată suflau nebune,
Şi eu simţeam cum soarele apune
În străvechea cetate uitată, cerul.
Stele vegheau noaptea,
Soarele ne încălzea ziua,
Orice împrejuru-i pălea
Când vântul uita a mai adia.

Aripi de vânt au fost şi îngerii,
Şi oamenii,
Şi tot ce ne încoajoară
Da! Au fost odinioară...
Au fost, sunt si vor mai fi
Asta nimeni nu poate ştii,
Însa aripi de vânt rămân toate sufletele,
Sufletele, nebunele
Rămân doar aripi de vânt.

Ploua

De-o saptamana cerul plange.
Incet, incet o lacrima se prelinge,
Si inca una,
Si inca una,
Pana cand furtuna e de neoprit.
Amaraciune,
Desertaciune,
Si totusi ploaie.
Bucura-te de stropii calzi,
Ce iti incalzesc inima.
Fii fericit cand stropii-s reci,
Caci iti racoresc nelinistea.
Lasa cerul sa fie trist!
Alunga suferinta, durerea
Si-nvata de la curcubeu
Ca totu-i trecator.

Lasa cerul sa planga,
Dar nu-i fii alaturi!

Scrisoare catre rasarit

Soare, draga, azi iti scriu,
Ca in amurgul cel tarziu
Rasaritul mi-ar placea,
Sa-l vad si seara, adesea.
De ce pleci seara la culcare?
De ce ma lasi cu acea ardoare
Ce m-a durut odata,
Din cauza careia am fost prea tensionata.
De ce nu poti sa ramai cu luna
Pe cerul instelat?
De ce iti porti cununa
Doar peste orasul inseninat?
As vrea o zi care sa domneasca peste noapte
As vrea o intreaga zi cu imagini luminate
Sa fie doar lumina si miereDoar caldura si placere.

Bizar

Cand marea e senina,
Si ceru-nvolburat,
Cand pasarile adie
Si vantul a zburat,
Iar luna iar apune
Cand soarele rasare,
Iti cant o vesnicie
O patima-arzatoare.

Tu vii, cu-a ta blandete,
Si te strecori, usor, usor
In suflete razlete.
Apoi dispari, in al obscurului amor.

Te plimbi, si imprejur
Presari al tau bizar,
Si astepti ca eu sa apar.
Si doar cand luna se scalda-n bolta neagra
Exist, suava si amara,
Ca praful de mistere,
Lipsit de nuanta azur.

Templu divin

La sud de buzele-ti mieroase
E inima.
Impartita in patru cadre,
Fiecare avandu-si vina.
Una vrea sa iubeasca, dar nu poate.
Alta iubeste, dar nu vrea.
A treia poate, insa nu iubeste,
Iar cea din urma iubeste, vrea si poate.

La nord de acei pometi senini
Sunt ochii.
Oglinda a sufletului azuriu,
Cristal ce ucide cu-a sa vapaie,
De dimineata pana tarziu.

Piscul sta in ratiune.
Acea logica ce niciodata nu te face fericit,
Nici cautat, si nici iubit,
E acea ratiune ce se opune inimii,
Irationala pentru suflet.

Lirism

Poveste de inceput si de sfarsit,
Basme c-un taram de vis si fericit,
Legende cosmice ale apusului,
Refrene calde ale dorului,
Balade ce ne-ncanta prin veridicitate
Imnuri ce uimesc prin sobrietate.

Arte poetice inaltatoare,
Romane cu iubiri inselatoare,
Nuvele cu ecou istoric,
Sonete cu intelesul tainic.

Pamfletul unei lumi haine,
Satira a umanelor ruine,
Pastelul unei nopti de vara
Elegia singuratica si-amara.