Bizar

Cand marea e senina,
Si ceru-nvolburat,
Cand pasarile adie
Si vantul a zburat,
Iar luna iar apune
Cand soarele rasare,
Iti cant o vesnicie
O patima-arzatoare.

Tu vii, cu-a ta blandete,
Si te strecori, usor, usor
In suflete razlete.
Apoi dispari, in al obscurului amor.

Te plimbi, si imprejur
Presari al tau bizar,
Si astepti ca eu sa apar.
Si doar cand luna se scalda-n bolta neagra
Exist, suava si amara,
Ca praful de mistere,
Lipsit de nuanta azur.