Templu divin

La sud de buzele-ti mieroase
E inima.
Impartita in patru cadre,
Fiecare avandu-si vina.
Una vrea sa iubeasca, dar nu poate.
Alta iubeste, dar nu vrea.
A treia poate, insa nu iubeste,
Iar cea din urma iubeste, vrea si poate.

La nord de acei pometi senini
Sunt ochii.
Oglinda a sufletului azuriu,
Cristal ce ucide cu-a sa vapaie,
De dimineata pana tarziu.

Piscul sta in ratiune.
Acea logica ce niciodata nu te face fericit,
Nici cautat, si nici iubit,
E acea ratiune ce se opune inimii,
Irationala pentru suflet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu